Opera

Creatorul unei opere complexe si originale, de o mare diversitate, incepand de la proza si versuri, de la elegie la fabula, de la sonet la anecdota, foileton, pamflet si schite, I. L. Caragiale manuieste arta dramatica ca nimeni altul. Talentul sau materializat in piesele de teatru: "O noapte furtunoasa" (1879), "Conu Leonida fata cu reactiunea" (1880), "D'ale carnavalului" (1885), "O scrisoare pierduta" (1884), "Napasta" (1890), ramane pentru posteritate un document reprezentativ al epocii sale, si nu numai, constituind o radiografie perfecta a societatii romanesti, realizata cu mijloace inegalabile pana astazi, scrisul, ironia, satira, limbajul suburban al unei societatii decazute.

Teatrul sau este un amestec perfect intre tragic si comic, realism si fantastic.

Caragiale imbina clasicul cu realismul creand un limbaj dramaturgic unic in literatura noastra. Manifestandu-se stralucit in comedie ca si in drama, Caragiale lasa posteritatii o opera de mare valoare artistica.

Autorul Scrisorii pierdute este si creatorul schitei in literatura romana si, totodata, maiestrul ei nedepasit. Desi acest gen literar a mai fost cultivat si de alti scriitori, lui I.L.Caragiale ii revine meritul de a fi atins perfectiunea artistica intr-o serie de miniaturi literare de un farmec deosebit, care zugravesc, intr-o maniera realista, o lume extrem de pitoreasca.

Scriitor citadin, el pune sa defileze in fata noastra burghezi modesti si functionari inferiori, dar si oameni bogati , sus-pusi. Sunt evocate saloanele mondene, berariile, agitatia strazii, scoala; sunt portretizati moftangii: avocati, profesori, preoti, invatatori semiculti, toti alcatuid o lume extrem de pitoreasca a capitalei si a provinciei de la sf.sec.al XIX-lea si inc.sec.al XX-lea.

...... Sunt evocate saloanele mondene, berariile, agitatia strazii, scoala; sunt portretizati moftangii: avocati, profesori, preoti, invatatori semiculti, toti alcatuid o lume extrem de pitoreasca a capitalei si a provinciei de la sf.sec.al XIX-lea si inc.sec.al XX-lea.